Autoportret
Publicat in: 2013-07-28 06:29:33


Foto: Ionut Ignat     Până ieri am vorbit și-n felul  tău Azi, ești pregătit să pătrunzi în creierul meu!(?)     Poveștile de iubire sunt frumoase exprimări Literele-ți pătrund în suflet, stârnesc atingeri Imaginile ne cheamă, ne ispitesc privirea Cuvintele ne strigă, ne înconjură urechea   Dar....   Umbrele sunt fericite că-n  lumea mea trăiesc Vor să mă sperie, din  totdeauna le-am înțeles Sunt suflete prinse de mine și  nu le vezi... Entități a căror existență nu o crezi!     Urechile-mi le astup cu palmele-n pustiu rămase Am  momente când obosesc, căci visele-mi sunt trase Spre locuri întunecate  de gânduri și  de privire Aud și înteleg prea mult... par într-o continuă rătăcire     Nu încerca   de tot să mă deslușești Căci s-ar putea să fiu și ceea  ce  urăști Fascicule de lumină-n cerc s-au adunat Creierul meu simte, respiră, iubește și  abstract     De-ți vorbesc în limbaj cu litere  cunoscute Gândurile mele nu-ți sunt total  știute Dar nu vreau   să nu  par ciudată și  astfel m-am adaptat Într-o lume prea aglomerată de vise de .... nepurtat!     Pe oameni ii  iubesc mai mult decât arăt Emană energii, prin ochi, prin piele, prin tot Umbrele mi le luminez cu fiecare   dintre ei Ajungi,  să-mi cauți  iubirea  fără s-o  vrei!     Dar mă citești și înțeleg că EȘTI  aici Privirea acum ți-o simt, TU  mă ridici Visele tale pentru mine sunt importante Prin recitare, împreună le dăm viața și crezare!     Hrănește-ți linistea cu versurile mele Sunt rezultatul unor trăiri grele Iubește-mă, de crezi ca merit Alungă-mă, de nu te merit!     Ține-mă aproape...rămâi în lumea mea Potismul este și va rămâne calea!                  
Ulterior   
Anterior