Publicat in: 2013-07-29 07:53:55
Foto: Maria-Magdalena Veliscu
Azi culori transmitem, ca ele ne jucăm
Fără să spunem ce alegem, întâmplător ne asortăm
Nu sunt om, pasăre, floare sau copac
Nu eşti om, nor, soare sau ocean
Atunci ce sau cine suntem noi doi?
De ne combinăm perfect doar amândoi?
Îmbrăţişarea vine de la mine, apoi de la tine, aşa pe rând
Ne vorbim, ne atingem, ne iubim în culori scrise-n cuvânt
De-am alege vorbe simple, fără nuanţe
N-am fi, n-am exista... ar fi o banală terminaţie
Carnal, culorile s-ar consuma
Ar deveni simplu decor una-n alta!
Ne punem în valoare, ne preţuim
Unul fără celălalt, nu ne iubim
Căci eu fără nuanţa ta sunt doar obiect
Emanând răceală-n întuneric, primind respect!
Şi chiar de suntem.... nimic din tot ce-am arătat
Împreună avem tot timpul ceva de exprimat
Astfel, dacă eu sunt negru, tu eşti alb
Dacă eşti verde, eu sunt opus, căci altă soartă n-am!
Pentru cei din jur formăm un curcubeu
Tu pui o nunţă de-a latul cerului, apoi vin eu
Ne separăm, apoi ne completăm
Joaca-n potriviri cu timpul o aflăm!
"Te iubesc, aşa ca sarea-n bucate
Te iubesc, ca orice pată-n pozele tale!
Te iubesc aşa cum roşu stă bine pe verde
Te iubesc şi când nimeni nu ne-aude şi nu ne vede!"
Dacă pe lume culori n-ar mai exista
Cu siguranţă în altceva ne-am transforma
Nimic nu mă opreşte să scriu un vers
Atâta timp cât trăieşti în al meu univers!
Viaţa fără tine n-are gust, n-are miros, n-are auz, n-are culoare, n-are seeeeeeeeeeeens!
