Publicat in: 2013-07-31 07:27:58
Pentru că nu mai puteam de dorul tău
M-am rugat, cu gândul în păcat, la Dumnezeu
Să-mi dea o cale lângă tine să ajung
"Dă-mi ceva! Du-mă la el...vreau să-l ating!"
M-a aşezat pe un cristal mare de gheaţă
Strălucitor, rigid şi fără speranţă...
Înfierbântată, arzătoare cum eram
N-am reuşit să topesc prea mult şi mă miram
"Care-i calea? Pe unde trebuie s-o apuc?
Ca braţele tale în jur să mi le-arunc?"
Tălpile-mi pe gheaţa topită alunecau
Picături cu al meu parfum din cer se strecurau
Era steaua noastră, aspra, primită-n dar
Nu era un simplu drum, paşii păreau în zadar
Cei de jos pe seama mea cu privirea s-amuzau
Cum în fiecare colţ de cristal îngheţat mă înţepam...
Văzându-ţi ochii, zâmbetul, o idee m-a străfulgerat
Pe fiecare varf să sar, să devină pas uitat
Dar steaua noastră-i vie, n-a stat deloc
Cu fiecare colţ sărit, se-nvârte-ncerc, pe loc!
Se rotea ca ore-n ceas, la tine n-am ajuns
Cu fiecare pas, cu o oră-n urma eu te-am scurs
Mă opresc pe gheaţă, din suflet ţi-am strigat :
"Să facem invers!" şi m-am oprit... te-am aşteptat!
Ai făcut la fel, spre mine ai venit
Dar cristalul în continuare s-a învârtit
Un pas înainte, era un pas înapoi
Acesta era dansul nostru, şi era în doi!
Răceala celor din jur mai tare-l îngheţa
Deşi topit de la căldură, la dublu el creştea
Peste noapte râsul şi indiferenţa lor m-au înfuriat
"Să spargem gheaţa!"....ai auzit când ţi-am strigat?
