Publicat in: 2013-08-01 06:31:01
Foto: Ioan Bălășanu
La jumătatea nopții m-am trezit
Te căutam... lângă mine nu te-am găsit
În fugă, printre arbori de lună alintați
La Cruce m-am dus, să fim binecuvântați
Norii s-au tulburat de-a mea iubire
Ar fi plâns, stele ar fi căzut fără nicio știre
În valuri au rămas, în jurul lunii să danseze
Biserica noastră, pentru totdeauna să formeze
Copacii în brazi pe loc s-au transformat
Verdele lor etern se vrea purtat
Iubirea noastră, Crucea a aprins
Lacrimi s-au așternut pe păcatul stins
De frig, palmele, una-n alta s-au înghesuit
Ne priveam, ne atingeam și nu spuneam nimic
Nu te-am întrebat, nu conta cum, când ai venit
În mijlocul nopții, bucuria mi-e pân' la cer că m-ai auzit!
Chipul mi-l atingeai sub clar de lună
Zâmbetul tău îmi vorbea, fără să-mi spună
Fără să promită că o sa te am alături
M-am prins de tine, am simțit cum tremuri
Lacrimile mi se scurgeau ca rugăciunea
Buzele mi s-au îndepărtat, vorbind aiurea
" Jură-mi...jură-mi...chiar dacă nu știi
Jură-mi că lângă mine întotdeauna o sa fii!"
Ochii ți-ai lăsat în jos, tristetâțea dintr-o dată te-a cuprins
Eram amândoi sub clar de lună, împreună, dar în vis
Palmele mi le-ai eliberat, de umeri m-ai îmbrățișat
" Crucea din pădure ne veghează, să nu fiu uitat!"
Asta mi-ai șoptit, asta am auzit, asta am înțeles
Ți-as fi spus pe nume, acolo și aici, dar n-are sens
Căci la Cruce, cu singuranță și-n altă viața voi veni
Dacă o să fii femeie, eu, pentru tine...bărbat voi deveni!
Din iubire, oameni se nasc
Prin iubire, oamenii renasc!
Un sentiment ce te golește
La început de haine, dar apoi te împlinește!
Valea s-a umplut cu două cuvinte în ecou
" Te iubesc!...în biserica noastră te aștept mereu!"
Nu știu și nu contează care din noi a strigat
Probabil amândoi, căci ecoul nici acum nu-i terminat!
