Publicat in: 2013-08-03 07:52:10
Foto: Maria-Magdalena Veliscu
Întrebam cândva pe cineva ce înseamnă "să iubeşti la nebunie", întrucât expresia nu precizează dacă-i pâna sau din, ci doar " la", fiind practic o caracteristică a felului în care iubeşti. Cititorule nu caut explicaţii generale, tipare, întrucat eu însăşi nu mă încadrez în multe dintre cele deja consacrate...Mai mult decât atât propriile mele opinii nu se nasc din dorinţa de a fi diferite, căci nu caut asta, dar din păcate sau din fericire, de cele mai multe ori sunt. De altfel potismele nu pot fi adunate cu blogurile prin care creatorii lor doresc să-ţi ofere reţete acceptate şi verificate. Bravo lor că reuşesc! Potismele îi lasă pe "specialiştii" în materie să te lămurească. De ce? Pentru că AICI arăt când şi cum iubesc "la nebunie", iar Nebunia este forma patologică (artistică sau clinică) a felului de a-ţi manifesta sentimentul. Astfel, cum nu poţi să fii şi medic şi pacient, atribuindu-ţi diagnostic şi tratament, cum nu poţi să te operezi singur pe creier, accept să fiu pacientul şi să-ţi vorbesc despre nebunia mea. Dacă tu, cititorule alegi să fii medicul meu, află de la mine ca NU CAUT SĂ MĂ TRATEZ, PENTRU CĂ NU VREAU... Nu cred că ne aflăm în cazul expresiei "analizate" azi, decât dacă sentimentul naşte din propria nebunie, particularizată în funcţie de posibilităţile creierului tău, simţire care creşte transformând-o într-o "nebunie absolută" ( dacă acceptăm această sintagmă) . E ca şi cum am spune " te iubesc până la cer şi înapoi", descriindu-ţi trăirea prin raportare la cantitatea distanţei....Astfel că rămâne de stabilit la ce te raportezi când declari că iubeşti "la nebunie"... În ceea ce mă priveşte mi-am găsit propriile explicaţii, dar asta pentru că mie chiar mi se-ntâmplă! Înţelegerea ar fi oarecum completă, dacă ai accepta această comparaţie : "Aseară am vorbit cu Eminescu!"... Mă crezi nebună? "În şi din dragoste am făcut...."Mă crezi nebună? dacă aş completa punctele, cu siguranţă ai crede asta....
Nebunul nu ştie de ce, nu ştie până când, nu se controlează, nu caută să se facă înţeles, Nebunul face şi atat! Aşa-i şi-n dragoste...Însă vei înţelege asta, atunci când : vei căuta să mergi pe aceeaşi stradă , care au purtat paşii iubirii tale; te vei întinde cu ochii inchişi în aşternuturile imprimate cu parfumul ei sau lui crezând că te îmbrăţişeaza doar pe tine; când te uiţi la paharul din care a băut şi te răzgândeşti să-l speli; când tremuri de emoţie numai la gândul că undeva există; când te-ar putea umili, scuipa, jigni, iar tu eşti bucuros că te-a băgat în seamă; când, deşi te enervează "la culme", îi vorbeşti cu cele mai blânde cuvinte, şi asta pentru că scoate din tine tot ceea ce este mai frumos, fără să aibă vreun merit; când ai fi în stare să-i vorbeşti doar lui sau ei, şi chiar faci lucrul acesta, mai ales fără să cauţi sau fără să-ţi dai seama; când nu eşti de acord cu multe dintre lucrurile pe care le spune, dar te auzi gândind sau spunând "frumoase cuvinte" ; când te-ai bucura să aibă nevoie de transplant de rinichi, şi pentru că te consideri "compatibil" cu bolnavul, să te simţi împlinit că i-ai donat şi că-ţi poartă măcar rinichiul, dacă nu iubirea; când iubeşti tot ceea ce iubeşte, chiar dacă te-ai "asorta" astfel cu lucruri sau persoane care până la acel moment îţi displăceau total!; când ai face dragoste cu el sau ea chiar de ştii că nu simte nimic pentru tine şi că nu va mai exista o dată viitoare, la care tu totuşi speri; atunci când îi juri credinţă, deşi nu are nevoie de ea; atunci când femeie fiind, promiţi să-i porţi în pântec copilul, chiar dacă nu şi-ar dori niciodată să fii mama copilului saău! Aş putea să completez lista, dar ar însemna să te convingi probabil, că iubirea mea n-are limite, şi asta pentru că este "la nebunie"...
Mi-am completat o parte dintre punctele mele! Mă crezi nebună? Probabil era mai simplă acceptarea dialogului meu cu Eminescu (dacă el a existat...). Sau poate nu! Poate simţi la fel, poate ai simţit la fel cândva....poate îţi este teamă să simţi ca mine! Şi-ţi mai spun un secret: iubirea este la nebunie, atunci celălalt face pentru tine toate sau o parte dintre cele arătate mai sus, fără să-ţi spună direct, ci prin alte mijloace, uneori scriind sau scrijelind pe pereţi. De ce? Pentru că nu-i pasă că va fi prins şi amendat, singura lui tristeţe fiind că tu, iubirea, ai trecut mai departe, fără măcar să admiri cât nebun poate fi celalalt din dragostea pe care ţi-o poartă.....Aşa fac unii dintre noi!
