Publicat in: 2013-08-06 09:25:12
Toate sunt pe dos, vântul picură şi ploaia mă adie
Toate mă descos, cerul mă îneacă şi apa mă învie
Am scris mii de răvaşe, pentru tine le-am pus în sticle
Plutind pe apă, imaginea se stinge că o făclie
Erau gândurile mele, captive-s acum în ambalajul transparent
Erau visele tale, le-am pierdut, cum se spune, ca un repetent
Dar nu-mi pare rău, căci regretul m-ar fi atins
Zâmbetul tău nevăzut, cu timpul m-ar fi stins
Două ceasuri, mai tarziu, unul lângă altul s-au aşezat
Timpul le-adus împreună, dar tot el le-a separat
L-e teamă de sincronizare, unul bate miercuri şi-altul joi
Sub cadranul lor s-ascund ore, minute, secundele din noi
Cu coada ochiului, din când în când imagini îşi şoptesc
Când ora arată 9 şi un sfert, unul altuia-şi zâmbesc
Le admir că nu fac gesturi în acelaşi timp
Fecare şoaptă, traieşte dublu, fără niciun chin
Mă opresc căci gândurile-mi nu le aud
Inima-mi te strigă, nici rime nu mai pot scrie acum
Ceasurile în bucăţi se pare că le-am spart
Când sticlele ce pluteau pe apă, în ele le-am aruncat
Timpul, să mă pedepsească s-a oprit pe loc
Într-un moment de nefericire-s prinsă la mijloc
"Mă ierţi, te iert, ma ierţi, te iert", ticăie ceasurile pe rând
"Le-ai reparat tu sau eu?", căci amândoi aveam de gând....
