Mirosul boabelor mici şi vulnerabile de cafea
Îmi cer la ureche, să mă strecor în ceaşca ta
Să mă transform într-o licoare neagră şi-amăruie
În care tu s-adaugi lapte, zahăr şi s-o bei oriunde
Dar înaite să fac asta, cu linişte dulce te privesc
"Sunt şi amară"... cu privirea îţi şoptesc
Ascultând bârfa matinală a boabelor de cafea
Înţeleg că fiecare sunt câte o bucată din dragostea mea
Din ochi, s-au scurs verzi, dar timpul le-a prăjit
Le-am adunat în orice zi în care tu nu m-ai iubit...
De vrei şi-mi ceri, pentru tine azi le-aş sfărâma
Şi pe foc m-aş pune, să simt cum arde iubirea ta
Fii blând şi nu ma dilua prea tare
Păstrând amarul chiar de cafeaua poate nu-ţi place
Iar dacă gustul nu-i cel mai reuşit
Varsă-mă, să nu ma ia altul la-nghiţit
Continui să te ador culcată pe boabe de cafea
Fără ca tu să-mi spui nici da, nici ba
Mă macini, mă pui la fiert, chiar de nu vrei asta
Sau poate vrei...de aceea m-amesteci cu lingura, cu fapta
"Ssssss...nu-mi spune că nu-ţi place cafeaua preparată...
Nu măă rani, căci ma evapor dintr-o dată!"
Dar sigur mâine o să întorc pe frunze de ceai
Uscate, pregătite, cu tot cu apa fierbinte să mă ai