Publicat in: 2013-08-15 08:27:45
Desen: Adran Serghie
" Ferește-te!" cuvântul nu s-a lăsat bine terminat
"Meteoriți spre noi!", printre stele aprinse i-a strigat
Cerul, deși întunecat și aparent fără suflare
S-a cutremurat cu teamă, la a lui strigare
De mâini, nu-și dau drumul, niciodată separați să fie
Bulgării de foc, însă nu-i lasă, desparțirea vor s-0-nvie!
Luna mai speriată ca oricând , de-al lor atac
S-a rupt în două semiluni, așa i-a protejat!
" Unde ești?" întrebarea, prin constelații, răspunsu-și fugărea
Sunete stinghere, temătoare....să nu fie vina sa
Căci zburând pe lună ieri la rugămintea ei
Casa li s-a rupt în două...." Hai vino să mă iei!"
Se priveau triști prin oglinda deformată a cerului
Proiectându-se în spațiul celuilalt, cu viteza gândului
Dar cele două semiluni pe cer împreună n-aveau nicicum loc
Lumea, fără îngăduință, a-mpărțit calendarul chiar la mijloc!
Lucrurile pluteau fără sens prin cenușa de meteoriti
" Pamântule, de ajung pe tine între timp, te rog să nu le-nghiți!
Vom rămâne aici, chiar de trec mii de ani să ne regăsim
Nu renunț la el! Sufletu-mi nu vede cum mâine îmbătrânim!"
Cu păr șaten, cu obraji îmbujorați și chicotind la tristețea lor
Micul Prinț, crezând că-i singur, și-a luat curajul pe aripi în zbor
" Pareți rătăciți, iar luna și universul mi le vreau înapoi"
Cu mâinile întinse, reface cerul să nu mai fie împărțit între cei doi
Încrezător, le transformă lumea în povara pe umerii săi
" Acum pot sa te țin în brațe, pentru totdeauna de-ai să vrei"
Cei doi plutesc, fără suport de lună, fără bază de pământ
Se iubesc, așa cum te iubesc Eu pe Tine, cu fiecare cuvânt
" Nu vreau nimic din lucrurile ce plutesc acum în jur
Te vreau pe tine și astfel lumea și timpul să le-nconjur"
Povestea lor va fi eternă dacă lângă tine ai să mă lași
Întinde-mi mâna, te iubesc în cuvinte cu 1000 și unu.... pași!
Nu știu cum se cheamă planeta pe care stăm
Dar ce contează? E casa noastră, și noi o invadăm!
Mâinile tale sunt rafturile sufletului meu
Ține-le închise, dar pentru întotdeauna în jurul meu!
