Publicat in: 2013-08-20 08:46:56
Dorul mi-a secat fiinţa, căci l-am luat ca o nebună în uşor
Mi-a scurs şi ultima lacrimă, norii sunt goi de-acum în zbor
Uscată şi ruptă-n bucăţi, prin crăpături mă chinui să-ţi zâmbesc
Cu fiecare bucată ruptă din mine, îţi povestesc cum te iubesc
Ca pe-o barcă, Marea...fără valuri, fără apă, pe mine te-a adus
E Marea Dorinţei, de aceea m-am secat, ca să te mai las dus
De valuri în larg, căci nu mai suport de astăzi să te pierd
Altfel, ma sfărâm, n-ai să mai aduni nici măcar cu un regret
Iar ca plecarea să-ţi fie mai grea decât orice început
Cu mine te-am invadat, eu, fără valuri şi făcută din pământ
Vâslele ţi le-am acoperit, să nu le mai vadă nici orizontul
Să nu te mai cheme la el, noi doi formând etern, absolutul
"Te rog nu pleca!", cu ochii trişti şi-n tăcere ţi-am şoptit
M-am cutremurat de dor, m-ai auzit şi ai venit
Cu putere vreau să te răstorn, cu faţa spre mine să te-ntorc
Acum când nu-s valuri, să rămâi fixat pe mine-n acest loc!
Mă bucur dintr-odată că norii de deasupra s-au golit
Nu mai vreau apă, vreau să fiu trup de pământ dezgolit
Vitregia-n fericire, deşi nu vrei, tu mi-o transformi
Eşti barca mea, un călător, te iubesc, chiar de-n timp tu mă omori
