Publicat in: 2013-08-23 08:40:41
Foto: Ioan Balaşanu
Cuvintele s-au aliniat ca bărcile pe mare
Aşteaptă doar un semn, vor să plutească-n zare
Cerul pregăteşte culoarea întunericului, univers el să devină
În care visele, veşminte pentru îngeri, dăruite, să cuprindă
Legate, de sensuri admise, acceptate la orice mal
Cuvintele sunt gata, chiar, să se-nece şi-n ocean astral
Îngerii acum pătaţi...de crezuri în culoare portocalie
Sunt răniţi...pe sufletul lor de-acuma, doar rugină o să fie
La noapte, a lor tristeţe, pe creştete de nori va fi găzduită
Cerul în trei culori, mesaje către tine vrea să transmită
A încercat să-ţi spună cum galbenul din război a vrut să evadeze
Iar portocaliul îngerilor, cu albastrul liniştii a vrut să empatizeze....
Dar nestatornicia cerului şi plânsetul îngerilor n-au reuşit să te convingă
Să-ţi laşi cuvintele să plece-n larg, la mine, fără pânze, plutind să vină
Iar eu voi lăsa întunericul de pân-acum să mă învăluie poate de tot
Doar cu privirea mă vei căuta de-acum noapte pe cer, altfel nu poţi
Vorbele mele, în avalanşe, în continuare, în rânduri le voi aşterne
Azi cu tristeţe, mâine poate cu euforie, apoi cu tăcere înainte de vreme
Îngerii chiar şi răniţi, spre absolut, spre etern te vor însoţi
Dar nu mai aştepta să-ţi vorbească, în tăcere asurzitoare te vor privi
Apusul peste bărci, cu acelaşi mers s-a aşezat
Nu stiu dacă ai văzut, dar întunericul m-a înfrigurat
O să mă acopăr cu norii, peste lună voi pluti
O să mă agăţi cu stele, să mă opreşti, nu ştiu de vei reuşi...
