Publicat in: 2013-05-14 06:26:35
Copacii trena viselor imi duc
Vraja ii cuprinde, ii intinde spre vazduh
Ma leaga de pamant cu radacini, ma ancoreaza
Pe mine iarba a crescut, ma protejeaza
Din mine se hranesc, sunt seva si puterea vietii
Vor sa m-ameteasca, cu ceata diminetii
Dar chiar si-asa nu voi uita ca ma-nsotesc
Chiar daca par neclintiti cand ei privesc
Vreodata te-ai gandit ca padurea iti vorbeste?
Ea se hraneste de jos in sus...doar asa traieste
Imi spun: " fidelitatea in padure de natura-i stabilita!
Nu poti decide daca langa tine creste stejar, mesteacan in lumina..."
Primesti asa ce-ti este dat
Accepti fara cuvant ce e luat...
Copacii padurea o ascund
Se aseaza ca soldatii-n rand!
Sa stii: lupta fara arme acum se duce
Razboiul e mai lung, iar soarele in fiecare zi apune!
Asta noapte in padure peste mine a plouat
N-am putut sa ma feresc, drumul e deja trasat!
Stiu sigur ca soarele de peste zi pielea-mi va hrani
Mai multa iarba si flori din iubirea mea vor rasari
Caci natura prin culoare si alta viata iti vorbeste
Un alt copac de-l tai, altul din mine cu timpul el va creste
Iar tu prin gestul tau de umbra n-o sa te mai bucuri
Mai pune la socoteala si oxigenul respirat in timp ce tremuri
Nu-ti cer sa intelegi, nu-ti cer sa vezi
Nu sunt macar nici ceea ce tu crezi...
Si chiar de jos eu ma ridic si voi pleca
Acoperita asa de iarba... nu plange :(...
In urma ce-a ramas iti va incanta privirea
Adevarat ca ambitia anume incet o va distruge
Dar gandeste-te, Omule...Astfel, TU esti cel ramas singur pe lume!
Nu uita! Fiecare arbore de la picioare e taiat
Si fiecare creanga franta e cate-un vis de-al meu... de-al tau luat!