SOMNIUM
Publicat in: 2013-05-30 14:48:43


    Luna...cu simplitatea sa-n lumina Pare mai complicata si mai rigida, cand este plina... Norii o tulbura-n valoare, acum sunt marea ei... De-a lungul timpului, dac-o cunosti ajungi sa n-o mai vrei   Sireata-ti,  lumineaza  calea si  fericirea-n noapte Mai bine iti pastrezi ratiunea  si folosesti busola-n toate Cateodata e perfida... se-arata foarte-aproape In realitate-i doar pierzanie si ratacire-n fapte     E omenesc si la-ndemana sa pleci spre al sau crez Dar nu uita, ca dimineata si greierii tac la semnul ei   ceresc De-as  avea si aripi, la ea tot n-am  s-ajung Cosmaruri imi trimite...ma chinuie, imi vin toate pe rand!     Ma uit in urma,  forta  luminii  a deschis Poarta spre trecut, traiesc un viitor invins Imi aduc aminte...cum oamenii stateau In jurul focului, la anii nostrii ei visau     Si se-ntrebau " oare cum e sa traiesti In libertate de miscare sa vezi si sa gandesti Sa vrei, sa poti sa mergi in jurul lumii Fara ca timpul sa-mplineasca atat repede trecerea lunii?..."     Dar raspunsuri doar sufletul le-a dat Cand,  in  visul de asta  noapte, pe mine m-au chemat Sa  ma certe,  sa  ma   dojeneasca Ca am uitat de acea craiasa!     E Zana Norilor, frumoasa   si semeata Singura, pe luna...de ieri pe  noi  e  furioasa... Agitata  in  castelul sau cu marmura  si multa piatra Vrea  razbunare caci cuvantul  i l-am  pus la indoiala     Ma  chemase candva pe-un  fluture sa  imi explice De  ce  norii se  aduna in fata  lunii...visul ce vrea a  zice La  pasii sai  mici,  repezi  si  marmurei ii este teama Desi dintotdeauna  neclintita, ea tremura acum ranita   " Eu...va trimit  imagini  si  forme prin  norii mei Luna  e doar  reflectorul, astrul mort...ce nu-ntelegi? Doar  harta  inimii cu  vise  s-o deschizi Vei  descifra mesajele  din cer... dar parca  am mai  zis !     Insa   voi, oameni,  ce faceti incontinuu pe pamant? Dati crezare  doar  lunii fara al vesmant Si-o primiti  in viata, asa  plina, goala,  de  soare  alintata Iar ea  trufasa, agita toate  fiintele din lumea  toata!"     Dintr-o data  vocea  ei cu miere parca  s-a-mbunat De  fapt  era  cuprinsa  de tristetea  visului   luat... Intinse  spre   mine  mana sa  din aburi doar  formata Aveam in plame  norii, degetele  nu le miscam, de teama sa  nu se sparga....       Privirea  in  jos, parca  invinsa de griji ea  a lasat-o Din  ochii sai de  stele, picaturi  curgeau deodata " As vrea  ca  oamenii, sa  viseze  iar sa-nvete Nu  doar  cosmarurile dimineata sa le-nterpreteze!     Nu-ti spun ce  norii trebuie sa faca E randul tau si iubirea pentru oameni sa lamureasca Iar atunci  cand  totul si toate vor  fi-ntelese Lasa visul sa pluteasca prin  cuvinte dese"     Vocea   parca in  ecou se-ndeparta Chipul  ei  cu nunate  de albastru...nu se mai vedea " Te  vei intoarce la  tine pe pamant Ajuta-ma!" ... imi soptise incet in gand     Frigul, fiecare  celula... imi  cuprinse Sangele le aduna... ca pe siraguri stinse Incercam sa ma formez ca  norii de azi   dimineata Dar gandurile  pot fulgera... si nu  doar cateodata!     Speram ca  din somn acasa  voi ajunge Insa  parfum strain iarasi ma cuprinde Si-mi intra  prin  nari, la creier imprastiind Arome  si imagini, ce ma lasa inmarmurind...       Licurici de  foc  in  noapte ei se joaca Pornesc  de  pe pamant, spre  cer vor  sa  desfaca Artificii calde, intr-o singura  culoare Par  ca  au acelasi tata... doar  impreuna au  valoare     Deschid  ochii mari sa-nteleg  ce  se  vorbeste Oamenii de langa  foc, imi  explica cuvintele  prin  semne Ei stiu  ca  nu sunt  din lumea  lor Vor sa-mpartaseasca izul credintelor     Distanta mare    niciodata nu-i ajuta Doar  fluturii  zboara, se-ntorc  apoi povesti   sa  spuna Facandu-i pe  aripi  colorate  sa  priveasca Iubirile  aflate   si traite  la  distanta     Si albinele  transmit dragoste  impartasita Nestatornicia florilor fac calatoria doar posibila Pe-o crizantema  langa   tine  ele  se aseaza Polenul mi-l aduc  mie, o alta  crizantema  vrea  sa  nasca     Dar  nu-i de-ajuns, ca  floarea spre cer sa  se  ridice Trimite-mi si putina ploaie..." vreau apa!", o aud  cum zice Si dorinta  se-mplineste, norii deasupra  se-aduna Picaturi patrund in crapaturi, viata  la  tulpina  ei incep sa  puna     Cu rabdare o crizantema minunata avea  sa  creasca E mesajul de  iubire, primit acum si inc-o data Am inteles ca  dragostea  se vrea  traita Dar  floarea ce-a  crescut imi  spune  ca-i impartasita     Si astfel, abia  acum m-am  dumirit Ce Zana Norilor imi explicase  inzecit Cum  acei  oameni de  demult, pe care  nu i-am inteles Calatoreau cu  visele pe  nori spre  un  singur  sens     Iar  ploaia ce  in dar  o floare  iti  aduce E  mesajul de  iubire, nu-l parasi, chiar de  este pe  tacute " Hei Zano,  nu te  supara...dintotdeauna   vrem mai mult Si asta,  de cand licuricii din  foc au devenit  cuvant"...     Daca inainte, doar  impreuna  aveau valoare Acum fiecare  cuvant e-o  propozitie  ce  nu-i  dam crezare Si ne pierdem in  definitii  cateodata fara  sens Iar  norii se coloreaza intr-un  albastru sters     Striga la noi!.....Cer primiti cum sunt   ei in realitate IMAGINI IN FATA LUNII DE VISE ASEZATE Nu-i pune la-ndoiala, bucura-te de  ploaia  lor S-ar putea  sa  fie  gandul  si mesajul  meu de  dor...       Sa-nvatam de la  cei  ce  nu puteau calatori!    
Ulterior   
Anterior