Publicat in: 2013-06-12 09:29:32
Aş vrea să mă iubeşti aşa cum ştii
Să mă strângi de parcă mâine nu va mai fi
Ca să răman cu amintirea ta sub pleoape
Mă leg singură la ochi, până dantela nu mai poate
M-am gândit şi mâinile să mi le acopăr
Prin pânza de păianjen mai mult tu mă descoperi
E adevărat că modelul de împletitură nu se asortează
Dar şi felul de a săruta bucăţile de piele diferă, aşa că nu contează!
Ce spui, modelul de mai sus oare îmi vine bine?
E cam încărcat, dar pe pielea albă arată ca nişte fire
Al căror drum se desfac ca-n labirint
Orice variantă alegi, ajungi... şi nu te mint!
Dar stai!... unde mi-am pus dantela?
Cred ca am uitat-o...nu-mi aduci umbrela?
O să ne ascundem şi la umbra ei
Dar ştii ce te rog...nici paravanul să nu mi-l iei!
Asta-i! mă declar acum foarte vinovată
Că am uitat dantela când am plecat deodată...
Sper să nu mă pedepseşti
Dar...fie! dacă aşa iubeşti!
