Potisme. Poezii de dragoste si ura. Pasiune si Frica. Iubire si dezlantuire

Publicat in: 2013-06-20 07:13:43

Fluturele de noapte din aripi tremură cu nerăbdare "Hai repede...repede", îţi trasmite a mea chemare Dacă cel din timpul zilei alene chipul tău ţi-l admira Acum...cel de noapte, de dorul meu vrea a te-mbrăca L-am rugat să zboare şi să-ţi spună Că te aştept jos la scară... să urcăm la lună Şi de nu porneşti astă seară să te-ntâlneşti cu mine O sa vină repetat, dar nu uita! Viaţa lui o săptămână ţine... Ma uit la ceas, mă uit la lună, cum parcă în ciudă îmi surâde "Ţi-a spus el că vine? Bine! Să luminez scara, să ştie unde" Se ţine de cuvânt, raze puternice spre trepte acum trimite Dar lumina nu-mi face o favoare, căci mă sperie cu a sa lungime Îmi dau seama cât de sus aş vreau eu să te duc Să par sigură pe mine, de mână te-apuc! Căldura palmei tale, de emoţii transpirată Mă face să simt, c-ai ales prezentul... măcar o dată! Zâmbetul... ochii mi-i închide şi paşii mi-ntăreşte Pe trepte iubirea noastră spre lună încet păşeşte Ploape coborâte tot drumul şi tot timpul trebuie s-avem Oricum ridicarea lor nu ne ajută, prin nori noi nu vedem Chiar şi aşa răceala aburilor n-are cum să ne separe Noi... facem prezentul să vibreze, mai mult ca niciodată Şi chiar de-n ceaţă norii vor să ne păstreze Vom păşi totuşi spre lună, sa ne lumineze! La graniţa cu cerul negru, norii, spumoşi au devenit Decorul se transformă în spaţiu doar pentru iubit Luna, deşi cu experienţă, de atingerile noastre pare ruşinată S-a acoperit pe jumătate...acum e-un zâmbet toată!