Iubirea ... o vrem întotdeauna mai curată Ne străduim şi-o ţinem ca-ntr-un pahar cu apă Sperăm ca astfel să ne fie la-ndemână Vrem s-o îmbrăcăm chiar de s-a uscat de ură     Avem îndoieli că poate să rămână vie Nu ştim de pluteşte sau înecată o să mai fie Sperăm oceanul vieţii într-o cupă să se-adune Când lumina-l încălzeşte, iubirea astfel să triumfe     Amor prezent...trăieşte prin culoare Esenţa cât de mică... îi dă savoare! Sperăm amestecul cu apa să-l păstrăm De arde prea puternic, iubirea noi o diluăm     Dar chiar şi-aşa ne regăsim în ea Ne face vii, trăim de-a pururea! Sperăm ca aerul, iubirii să-i nu dea zăbavă Dar ne e teamă, ca-n zbor să nu se piardă.....     Nu te-ai mirat că s-a ascuns cu voia-n noi? Pentru că din apă făcuţi suntem amândoi! Deci noi... o facem să fie mai curată Când iubim, fiinţa-i pân' la piele udă toată!     Iubirea are prea multe definiţii Al său înţeles s-explică prin situaţii Deci...de  asta este un tot, aşa ca noi Iubind suntem frumoşi, urâti şi buni şi răi....     Ce-nţeleg eu astăzi prin iubire? S-ar putea să fie chiar nefericire! Am depăşit nivel...nu iubesc iubirea Sunt visător, dar adaptat.... iubesc doar firea!     Cândva-ţi scrisesem toate aceste rânduri Acum modificate, mă jur pe ale mele crezuri Iubirea pentru a ta fire acum e calea Să-mi hrănesc atemporal visarea!     Aş vrea ca paharul să nu se verse Nu contenesc s-adun lacrimi neşterse Dar vai!!! Furia acum acum paharul l-a vărsat Lacrimi de culoarea ochilor mei s-au împrăştiat!