Publicat in: 2013-07-01 07:51:55
Foto: Ionuţ Ignat
Mi-aş coborî din crengi să pot sa te cuprind
Dar...ar trebui să le tai, doar să te-ating
Neputincios privesc, cum pe jos te-ai aşezat
"Înveleşte-mi trunchiul!", asta te-am rugat...
Spre iubire, vântul m-ajută să cobor
Ce trist... căci şi pe tine te face ca să zbori
Astfel implor!.... decât să văd că pleci
" Mai bine, vântule!, crengile nu mi le-apleci!"...
Te-ai aşezat cuminte la rădăcina mea
Roşeaţa vie, tremurând, pe mine ar urca
Doamne! Cum să fac să te ajut?
Când te-am văzut, părea simplu, aş-am crezut!
Cei din jur, umbra iubirii ne-o păstrează
În tăcere, pare că pe noi doi ne veghează
Iarba, de ruşine să nu ne deranjeze
A uitat să crească, după cum vezi, în ultima vreme....
Vreau să-ţi arăt cum dragostea ta mă ţine viu
Astfel, mii de frunze pe braţe-mi cresc pân-am să fiu
Şi când mor de dorul tău, de nu mai pot
Am să le usuc şi am să le scutur, noi doi vom fi tot
Blajin, cu bucăţi din mine acoperită, te voi mângâia,
Greutatea îţi va fi completă, vântul nu te mai ia!
Dar vremurile furioase, în ciudă, vor să ne facă
Ploi multe trimit! de rădăcina mea să te desfacă
Fii curajoasă, iar eu puternic am să devin
De plouă, de ninge...lângă mine am să te ţin!
" Offf... mor de dor, de tine vreau să fiu atinsă
Cu ale tale crengi fixează-ma... chiar de-aş fi străpunsă!"
