Foto:  Ionut Ignat     Sunt străin, pierdut în verticale imagini Umbra eu ţi-o caut printre  siluete fără margini Fug de mine ....şi totusi  m-am oprit M-aş ascunde...dar ştiu că m-ai zărit     " Ce vrei? De ce nu vrei  să uit? De ce alergi ca secundele după minut? Cândva şi eu aveam o cale, aveam un drum Acum...ştiu! Cu braţe şi picioare mă vor lovi oricum"     Ore după ore îmi trec prin vene, aşteptarea agitând Trăiri alb-negru, îmi tulbură şi cel mai simplu gând Refuz culoare, odată ce a dispărut,  să fie adaugată Nu vreau oricine, să-mi anuleze paloarea dată!     Mă uit în dreapta, ma uit în stânga  şi mă feresc De imagini şterse cu lacrimi, chiar de eu ma rătacesc În genunchi m-aş pune,  pe stradă, în mijlocul lor Dar eu te-ntreb : "M-ai mai vedea cum zbor?"     Stai! N-ai observat?  Privirea mea e-n sens opus "Spre ce aleargă toţi oamenii aştia, când soarele-a apus?" Deşi cuvintele-mi urlă, tu nu răspunzi Căci nu eşti pregătit de  continuarea ce-o să auzi!     Rămân pe loc...cu drumul  şi cu paşii tăi mă identific De obosesc, de-a latul mă aştern, de jos nu mă ridic! Imaginea ta-n fugă, desfăşurată pe orizontală Poate-mi atinge  fiinţa, dar nu azi...sigur  altă dată!     Ai putea să-mi dai un semn, în culoare să te-mbraci Soarele-ţi luminează zâmbetul, de nărav tu mă dezbraci! O nouă  zi... o iau iar de la capat Stau în drum, pe contrasens... te caut!