"Somnul îţi trădează aşteptarea Culorile-ţi înconjură chemarea De m-aş atinge de trupul tău firav Ai vrea să-ţi fiu brăţară sau şirag?     La gâtul tău de m-aş aşeza Iubirea mea te-ar strânge... cu toată forţa Căci nu mă pot abţine să stau la distanţă De pielea ta fină, colorată de fotograf cu aroganţă!     Buricul, format când degetele  se cunosc prin recunoaştere Podul palmelor, adunat ca un oval prin regăsire Acolo, aşa  iubirea poate fi închisă, să fie reparată Dar... sunt un lacom, nu mă satur să te ating acum şi niciodată!     Te-aş putea păzi în timp ce dormi Dar şuviţa de pe-obraz mă transformă-n prădator Dând-o la o parte, cu dorinţa să nu te deranjeze Am trecut la fapte, atingeri ce cu trupul tău vor să rimeze     Mâna odihnită de la-nceput pe şoldul tău Nici de-aş lega-o, n-ai pierde încrederea în felul meu Astfel, m-am hotărât să-ţi fiu brăţară Să opresc orice atingere ce vrea să mi te fure, aşa ca aseară! "     Mă bucurasem pentru cuvânt Timpanele-mi multiplicau din gând în gând De la un sarut de degete stinghere Am scris potism, ce strigă la... "revedere" !     Fericirea, timp de-o secundă, câteodată o găseşti Fiind un lucru de-al celui ce-l iubeşti Şi nu ne deranjează să fim transformaţi... Poate aşa, nici în somn, nu suntem uitaţi!