Părul ei....paloarea gâtului  îmbracă Cu firele răzleţe, locul de-ntâlnire şi-l caută O priveam...în toată pudoarea şi splendoarea ei Tinereţea, nici cu tristeţea n-ai cum să i-o iei!     Ploapele căzute, păreau a aprobare Deşi umerii strânşi, răspundeau negare Inocenţa-i se vrea descoperită Dar nu ştie... Că prin experienţă devine îmbătrânită     Florile s-au ridicat din moleşeala soarelui Să fie decorul frumuseţii înviat de culoarea vinului Trufaşă şi geloasă pe puritatea ei Aş ispiti-o, să dau uitare amintirei...     Îmi păstrez zâmbetul sub forma unui tatuaj Nimic din sufletul meu, nu-i distruge al său apanaj Offf... cu faţa spre  trecutul meu, am putere să-l înfrunt Profilul ei, timid şi sincer, îmi face fericirea... un pai frânt...     Probabil, cândva profilul meu în alt tablou s-a-ntipărit Eram prea ocupată să-l fac poveste de citit Acum, când întâlnirea celor doua fete tu o savurezi Nu uita! una de-atunci şi una de-acum...trebuie doar să crezi...     Eu abia prin potism am observat Cum trecutul e un prezent uitat Pe care, de-l  vreau regăsit pe chipul meu În ochii tăi  trebuie să mă topesc mereu!     Iubirea ne oferă  în dar  tinereţea Lipsa ei... încoronează bătrâneţea Astfel,  îţi mulţumesc că n-am uitat Cum sufletul-mi cândva tu mi-ai luat!