Publicat in: 2013-06-17 17:31:07
Iubim....dar nu ne învaţă nimeni cum
Greşim... continuăm pe acelasi drum
Trăim... Aici se va termina oricum...
Murim... Suflet va zbura pe alt tărâm!
Nu rupe floarea ... treptat ....distrugi tot ce e divin....
Cereştii... pământeni prin stâlpi...ei redevin
Păstrează totul în Grădina Mare
Unde soarele ne dă culoare
Iar tu...o floare când ai rupt
Un stâlp ceresc pe mine a căzut...
Cu lacrimi aş putea iarăşi să-l ridic
Dar altul vine şi dărâmă, fără s-apuc să strig!
N-ai cum să-i vezi
N-ai cum să-i înţelegi...
Dar crede-mă chiar există...
Dovezile arătate totul strică!
Din cer pe fiecare dintre noi ei vin
Şi-i simţim când stele ne luminează lin
Aştrii cad...căci stâlpu-i tras când noi murim
La fel ca floarea, o altă cale, o altă viaţă întâlnim...
Nu ştim dacă este regăsire
Dar, nu vom pluti în rătăcire...
Cum pe pământ nu contenesc de căutare
Reîntâlnirea sufletelor începe cu acea Plecare
Aici, iubirea, întotdeauna îţi dă putere de-a pastra
Curajul să stai în calea fericirii, deci n-o vicia!
Acolo, drumul, fără piedici ţi-l păstrez
Prin ochii mei albaştrii o să-l luminez
Şi vei simţi, de crezi, căldura mea
În întâmpinarea ta eu aş pleca...
Chiar de pare că-n cuvinte, acum, m-am încurcat
Mesajul e completat c-o dragoste de neuitat!
Galben de iubeşti .... un iris eu aş deveni
Rupe-mă! Astfel lângă mine tu să fii...
Prelungeşte-mi viaţa în paharul tău cu apă
Lasă-mă să te privesc cum iubeşti o altă fată
După ce-ţi văd zâmbetul de fericire
Mă ofilesc... că-i doar menire!
Iar dacă pe ea ai s-o iubeşti mai mult
Pune-mă în părul ei, după ureche, ca un mărunt...
Voi fi accesoriul ei ce-ţi atinge răsuflarea
Ce-o emani, uitându-mi cu regret plecarea...
Dar stâlpul ceresc ce va cădea, aminte îţi va aduce
Că eu, floare fiind, te-am iubit şi fără cuvinte!
