Publicat in: 2013-06-27 08:24:37
De m-ai întreba cum afli că nu o mai iubeşti
Pe hârtie aş aşterne variante în care poate tu te regăseşti
Una dintre ele, la dorul de peste zi sigur se referă
De nu-l mai simţi... chipul ei, imaginea ta n-o mai preferă
Când întrebări îmbujorate au uitat să vină
Nici răspunsuri nu-şi găsesc locul azi în rimă
Iar când emoţiile nu strălucesc ca licuricii
Rămân doar definiţii şterse, cu titlu de principii
O simplă întrebare, cum este: "oare ea ce face?"
Şterge momente de-ndoială, aude că vrei să ştii ce-i place...
Nu-i nevoie să-i spui vino... căci sufletul invitaţie nu aşteaptă
Dar cum crezi că simte, când uşa inimii tale cu lacăte-i ferecată?
Pribeag, sufletul ei, poarta inimii tale aşteaptă să se deschidă
Fă-o acum! Căci altă dată, s-ar putea să nu mai vină!
Mi-a povestit cândva cum cale-ntoarsă ea de la tine a făcut
S-a săturat, să fie sfâşiată şi rănită de câinii din trecut
Un zâmbet, chiar de-i singur şi neînsoţit de-mpletitură de cuvinte,
A luminat-o în actorul principal.... sufleurul nu-i mai aduce aminte
De vede cum zâmbetul s-a aşezat pe alt chip pe furiş
Scena se distruge, visele se şterg, unul câte unul de pe afiş!
Când o să simţi că pe ea nu o mai iubeşti
Las-o să plece! Nu aştepta s-o părăseşti...
Acum mă-ntreabă şi nu ştiu ce să-i zic
Tu n-ai răspuns...iar eu nu ştiu ce să-i explic!
